Doamne, nu-mi șterge lacrima, dacă nu pot să șterg lacrima celui ce suferă!
Să nu mai zâmbesc nicicând, dacă nu pot plânge lângă cel ce plânge!
Să nu mai simt mângaiere, dacă uit să mângâi pe cel îndurerat.
Să nu mă mai bucur, dacă nu pot aduce bucurie unei ființe întristate,
Să numai pot spera, dacă nu pot aduce speranță în inimi!

Doamne, ajută-mă să nu pot vorbi niciodată de piscurile mărețe pe care am pășit,
Dacă nu pot la fel de ușor vorbi de abisurile întunecate unde de atâtea ori m-am prăbușit.
Să nu pot vorbi de mine niciodată, dacă nu pot vorbi cu iubire de aproapele meu,
Să nu pot șopti nici un cuvânt, dacă acel cuvânt nu e adevărul...
Dacă acel cuvânt nu arată splendoarea Ta, fă să amuțesc!

Ajută-ma să apun, Doamne, în fața măreției Tale!
Să nu mai ardă decât lumina dragostei Tale în ființa mea...
Stinge-mă, în oceanul Tău, ca pe un strop de apă!...
Să nu mai fiu eu, ci doar pe vecie Tu!
Vreau sa fiu Tu și niciodată sa nu mai fiu acest... trist... eu!
Ascultă-mă, Doamne!...